La fel dar diferiţi

Suntem atât de diferiţi în toate,
Dar la fel suntem deopotrivă,
Ca noi oare cine mai poate,
Să se adune când pluteşte în derivă.

Când toate par a fi doar răsturnate,
Dar stau adesea singure în picioare,
Un semn făcut cu ochiul pe la spate,
Deodată nimic nu ne mai doare.

Când lumea toată sta să se dărâme,
Dar sta dreaptă în vuietul furtunii,
O îmbrăţişare ne adună din fărâme,
Când stă să ne doboare ura lumii.

Sentimentele nu mor

Dintr-o scrisoare cu trei rânduri,
Vrei  să uit cât te iubesc de mult,
Să nu te port mereu în gânduri,
Inima deloc să nu o mai ascult.

Îmi zici că mă iubeşti,  atâta doar,
Dar mă alungi, nimic mai mult,
Doi pupici şi-o mângâiere în dar,
Tu vrei deodată pe tine să te uit.

Să fim aşa ca doi  străini nebuni,
Ce au luat accidental acelaşi tren,
Fără speranţă, din gara cu furtuni,
Şi au jurat să fie prieteni în etern .

Să călcăm pe inimile ce se zbat,
Noi să uităm de suflete cu dor,
Dar în trenul în care ne-am urcat,
Sentimentele există şi nu mor.

Copacii se închină

Pe unde treci copacii se închină,
Sărută urma ce-ai lăsat-o în iarbă,
Flori albastre încet parcă suspină,
Când treci iubito în mare grabă.

Fluturii se prind vioi de părul tău,
Norii în grabă îi fac soarelui un loc,
Să te cuprindă o rază în sărutul său,
Toate astea sunt doar un magic joc.

Te laşi purtată de valuri de iubire,
Păşeşti  grăbit spre braţe cunoscute,
Alergi voioasă să-i dai lumii de ştire,
Că mergi spre buzele ce vor să te sărute.

Nu vezi copacii ce se-nchină după tine,
N-auzi flori albastre ce suspină încet,
Nu vezi nici fluturii ce te aduc la mine,
Auzi doar dorul ce loveşte iar în piept.

Pomană electorală

Din ani în paşti voi le mai daţi,
Câte-o pomană, haideţi şi votaţi,

Îi cumpăraţi pe cei plini de nevoi,
Cu o pomană de un leu sau doi.

Apoi uitaţi de cei ce s-au vândut,
Pe o pomană şi-au votat râzând,
Crezând că pomană  vor primi,
În toţi anii în care veţi domni.

S-au înşelat săracii, plâng amar,
Blesteamă votul ce l-au dat în dar,
Patru ani vor mai răbda urlând,
Or râde iarăşi cu pomana în gând.

Se ard, mereu la patru ani odată,
Cu pomana ce le-a fost lor dată,
Dar uită după patru ani de chin,
Că pomana e sămânţă de venin.

În loc să sufle acuma şi-n iaurt,
Se ard din nou, c-un singur gând,
Că vin alegeri, pomana o primesc,
Apoi se roagă, şi patru ani cerşesc.

Desculţi în praf

Din priviri văd cum mă sorbi,
Cu zâmbetul cum mă mângâi,
De-ar fi cu noi şi surzi şi orbi,
Ar vedea iubirea şi-o vor auzi.

Cu un gest gingaş tu mă atingi,
Şi-mi dai fiori, când mă săruţi,
Cu a tale buze, în sărut m-atingi,
E un fior ce nu ai cum să-l uiţi.

Un joc parcă iar jucăm în doi,
În jur pluteşte un nor de fericire,
Alergam desculţi şi poate goi,
Prin pulbere arzândă de iubire.

Ca doi copii ce au furat pe ascuns,
Bomboane, din borcanul de pe raft,
Chicotim,  pe unde oameni nu-s,
Şi alergam din nou, desculţi în praf.

Un strop

Un strop de fericire dacă mai am,
Ţi-l dăruiesc din suflet numai ţie,
Un strop de drag  găsit în geam,
Ţi-l dau din inimă, să-ţi fie bine.

Un strop de ploaie, şi un colţ de nor,
Ţi-l dăruiesc să-l porţi mereu în sân,
Un strop de drag, şi  muntele de dor,
A tale sunt, dar eu le sunt stăpân.

Un strop de viaţă, a rămas în urmă,
Ţi-l dăruiesc, trăieşte  în locul meu,
Un strop din o iubire prea nebună,
A tale sunt, dar fără tine nu sunt eu.

Un strop stingher din ultima speranţă,
Ţi-l dau iubito, să îl păstrezi cu drag,
Un strop din rămăşiţa mea de viaţă,
Ţi-l dau, doar să m-aştepţi în prag.

Ne-am întâlnit.

Ne-am întâlnit fără pretenţii,
Ne ajutam, şi nu ne cunoşteam,
Îi cer acum prea multe vieţii,
Când vreau în braţe să te am?

Ne-am întâlnit, aşa a vrut soarta,
Să ne iubim, fără un scop anume,
Şi n-o să las să se închidă poarta,
Sufletului care-l port mereu cu mine.

Ne-am întâlnit, aşa a fost să fie,
Când unul cade că-l doboară viaţa,
Să –l sprijinim, chiar de el nu ştie,
Şi îşi ascunde adânc în palme  fata.

Ne-am întâlnit, aşa au vrut şi sfinţii,
Să fim doi, nu tu, nu eu, doar noi,
Să nu iubim doar cu puterea minţii,
Iubim cu o inimă ce bate pentru doi

Iubirea ca un joc de şah

Un joc de şah este iubirea noastră,
Aşteaptă să greşim mutarea care vine,
Iar tu regină eşti, mereu frumoasă,
Eu un nebun ce alerg mereu la tine,

Aştepţi mereu ceva ce poate e  greşit,
Mă sacrific, ca un pion fără valoare,
Un pion, care este mereu de oferit,
Scăpând regina de nebunul mare. 

Anticipezi mişcarea nebunului rebel,
Ce fuge acum, sfidând diagonala,
Să te găsească, regină numai pentru el
Ce stă în turn, păzind parcă greşeala.

Te simţi acum parcă mereu în gardă,
Ascunsă după pionul mereu sacrificat,
Îmi dai şah, am greşit şi-o să mă ardă,
Rege sunt sau doar un  nebun turbat?

Întrebări

De ce mă ţii deodată mai departe,
Dar totuşi încă mă îmbrăţişezi?
Vrei să pari cu mintea  în altă parte,
Dar simt cum încă mă visezi.

De ce mă ţii în braţe atât de strâns,
Dar în acelaşi timp tu fugi de mine?
Tu de ascunzi după un fals surâs,
Şi îmi repeţi mereu că totu-i bine.

De ce ascult iarăşi melodia noastră,
Ce am găsit-o rătăcind pe nicăieri?
Scrisă parcă pentru iubirea  noastră,
La începutul unei blânde primăveri.

De ce repet aceleaşi versuri ce descriu ,
Povestea noastră, parcă de la început?
Lângă tine mi-aş dori acum să fiu,
Să-ţi cuprind a tale buze într-un sărut.

Ca bou-n jug

Te joci atât de mult cu mine,
Să vezi cât pot să zac rănit,
Dar în clipa ce pe urmă vine,
Tot tu mă ajuţi să mă ridic.

Asta doar aşa, să poţi din nou,
Să îţi faci cu mine iarăşi jocul,
Şi să loveşti ca într-un bou,
Ce-n jug şi-a rătăcit norocul.

Eu tac şi rabd, atâta mai pot,
În jug mai tare mă împing ,
Că boul ce-i cu caru-n glod,
De frica unui bici aprig.

Degeaba împing eu jugul ,
Biciul va lovi oricum aş fi,
Zac când mă răpune glodul,
Şi jugul unei mari iubiri.

Să nu-ţi mai spun?

Să nu-ţi mai spun cât te iubesc?
Eu tac şi ard nebun în sinea mea,
Chinuit de gândul negru, nefiresc ,
Că într-o zi iubito, tu vei dispărea.

Să nu-ţi mai spun cât mi-e de dor?
Eu tac şi te visez mereu în somn,
În gând cu ochii după care mor,
Ochii ce nu mă lasă seara să adorm.

Să nu-ţi mai spun cât mi-e de greu?
Eu tac, şi lupt cu dorul să răzbesc,
Dar mă învinge dorul mai mereu,
Şi la tine în braţe iubito mă trezesc.

Să nu-ţi mai spun că mi se pare?
Nu eşti tu şi nici a tale braţe nu-s,
E totul doar un vis în noaptea mare,
A fost un vis nebun, acum s-a dus.

Să nu-ţi mai spun că m-am trezit?
Gândul zboară, e nebun spre tine,
Şi din câte am visat şi mi-am dorit,
Mai vreau doar să te am  cu mine.

Iubire fără nume

Nu vreau să am averi în lume,
Şi nici să am palate de cleştar,
Vreau doar o iubire fără nume,
Şi al tau sărut ce-o să revină, iar .

Nu vreau să am nici munţi de aur,
Şi nici să am grămezi de bani,
Vreau doar un suflet blând şi pur,
Să fie lângă mine peste zeci de ani.

Nu vreau să am pe lume bogăţii,
Şi nici vreo vilă pe un ţărm cu fiţe,
Vreau doar iubirea fără căpătâi,
Să-mi pot trăii şi visele interzise.

Pierdută în gânduri

Iar eşti rătăcită-n gânduri,
Pierdută în a vieţii plasă,
Parcă la fel ca-n alte rânduri,
De nimic acum nu-ţi pasă.

Tu stai aşa,  privind în gol,
Rătăcind în zeci de gânduri,
Şi te întrebi de ai vreun rol,
În ale vieţii absurde rânduri.

În tine parcă iarăşi plouă,
E  o furtună printre nori,
Totul parcă-i pic de rouă,
Risipit de soare în zori.

Ai coborât din rai

Ai coborât din rai, plutind pe nuferi,
Să lupţi cu iadul pe acest pământ,
Cât de mult poţi tu oare să  suferi,
Când vezi că azi nimic nu este sfânt?

Ai coborât din rai, călcând pe stele,
Să lupţi mereu şi poate să iubeşti,
Îţi plângi a tale multe doruri grele,
Te zbaţi în lume calea să-ţi găseşti.

Ai coborât din rai, scăldată în soare,
Şi ai făcut doar cu iubirea legământ,
Dar ai aflat doar dragostea ce doare,
Ai găsit doar vise, spulberate în vânt.

Ai coborât din rai, de nori uşor adusă,
Printre muritori de rând să cauţi dorul,
Păşeşti domol, de lumea asta  ascunsă,
Dar toate parcă îşi iau acuma zborul.

Ai coborât din rai, şi-n lume m-ai găsit,
Să te culeg pe tine, o floare dintre spini,
Tu m-ai cules pe mine, un suflet rătăcit,
Cu ochii blânzi, de multe doruri plini.

Între iad şi rai

Din smoala iadului m-aş smulge,
Şi aş fugii la tine, undeva în rai,
Şi mii de diavoli de m-ar strânge,
Tot fug la tine, un sărut să-mi dai.

Pe diavoli aş călca fără de frică,
Aş alerga de mâna cu măriţii zei,
Doar să văd cum iarăşi fericită,
Zâmbind, în braţe tu mă mai iei.

Demonii îi vom pierde printre zei,
Iar zeii vor veghea iubirea noastră,
Te-aştept acum, hai vino să mă iei,
Şi să fugim din rai, pe o fereastră.

Să fugim departe în adânc pustiu,
Diavolii şi zeii să nu ne găsească,
Să fugim oriunde, dar vreau să fiu,
Cu tine, rătăcind în lumea noastră.

Degeaba

Degeaba speri la îmbogăţire,
Şi risipeşti viaţa pentru bani,
Nu cumperi vreodată nemurire,
Ne vor îmbătrânii aceeaşi ani.

Degeaba uiţi în viaţa să trăieşti,
Şi lupţi doar banul să-l aduni,
La bătrâneţe n-o să ai povesti,
La care nepoţii dragi să îi aduni.

Degeaba uiţi că timpul trece,
Prea repede şi poate prea tăcut,
Te îmbeţi cu bani şi apă rece,
Dar odată dus, e bun trecut.

Degeaba speri la mari averi,
Când nu ştii o viaţă să trăieşti,
La bogaţii doar tu mai speri,
Dar uiţi mereu să mai iubeşti.

În valurile vieţii

Singur plutesc, în marea învolburata,
Caut un ţărm, prin zbuciumate valuri,
Te caut pe tine, cu privirea disperată,
Dar eşti departe, rătăcind şi tu pe maluri.

Încerci să mă găseşti prin tulburi ape,
Să poţi să îmi întinzi o mână salvatoare ,
De ce mă cauţi  oare în altă parte?
Sunt lângă tine, nu mă vezi şi doare.

Încerc să mă agăţ de o speranţă,
Ca de o rătăcită corabie salvatoare,
Ce să plutească, acum parcă învaţă,
Blocată undeva într-o strâmtoare.

Deodată, vremea cruntă se răzbună,
Marea-i liniştită, cerul e acum senin
Norii disperării parcă nu se mai aduna
Viaţa acum, nu mai este doar un chin.

Aş întoarce lumea

Pentru tine aş seca şi marea,
Şi munţi aş pune în locul ei,
Dar iar mă macină întrebarea,
Dacă tu iubito mă mai vrei?

Râurile le-aş întoarce la izvor,
Aş întoarce ploaia către cer,
M-aş îneca în dragoste şi dor ,
Zile fără noapte o să-ţi ofer.

Soarele ar răsării de la apus,
Luna aş face-o seara să apună
Doar să văd acum al tău surâs
Să pot iarăşi să te ţin de mână.

Aş preface dealurile în câmpii
Şi codrii în lanuri mari de crini
Doar să văd cum iar la mine vi
Să simt, sufletul cum mi-l alini.

În istorie.. pagini goale

Conduşi de hoţi, batu-i-ar Sfântul,
Nu i-ar mai răbda deloc Pământul,
Aţi ajuns minţind, la cârma ţării,
Să daţi tot neamul vostru uitării.

Vindeţi tara pe bucăţi mici şi mărunte,
Şi brazii ni-i furaţi, din vârf de munte,
Vă bateţi joc de ce au făurit străbunii,
Vă bateţi joc de neam, în văzul lumii.

Nişte nulităţi fără valoare şi cuvânt,
Ne spuneţi voi ce-i drept acum, şi sfânt?
E drept orice va umple vouă buzunarul,
E sfânt orice va pune în conturi banul.

Istoria, în timp probabil că o să vă uite,
Sunteţi doar gunoaie multe şi mărunte,
Nişte nulităţi lipsite de orice valoare,
În istorie… veţi fi doar pagini goale.

Eşti

Eşti o oază ce salvează,
În deşertul arid al vieţii,
Eşti soarele ce luminează,
În răcoarea diminetii.

Eşti o vie pată de culoare,
În albul monoton al lumii,
Eşti a inimii licoare,
În lumina blândă a lunii.

Eşti licoare pentru suflet,
Rătăcită în lumea absurdă,
Eşti cea care aduce zâmbet,
Când lacrimile, obrazul udă.

Eşti căldura printre gheţuri,
Pe ale vieţii întinse sloiuri,
Eşti cea ce o cânt în versuri.
Într-ale vieţii multe doruri.

Flori de măr

De dorul tău, au înflorit în curte merii,
Şi viţele înmuguresc acum de drag,
Cu flori de măr, sub cerul primăverii,
Te aştep să treci din nou al casei prag.

Soarele, spre mine îţi încălzeşte calea,
Să nu te rătăceşti în drumul către mine,
Albinele îţi aduc cu zumzăit chemarea,
Ţi-am trimis-o, că mi-este dor de tine.

Te văd, în păr tu flori de măr  ai prinse,
Te îndrepţi grăbită către ale mele braţe,
Dar toate astea, sunt iubito numai vise,
Tu eşti pierdută, între crini fără speranţe.

Din flori de măr ţi-aş împletii cunună,
Ţi-aş aseza-o cu un sărut pe tâmple,
Am alerga prin rouă, ţinându-ne de mână,
Dar nimic din astea nu o să se întâmple.

Stropi de drag

De-al tău drag iubito plouă,
Norii parcă-s rupţi în două,
Stropi de dor cad pe pământ,
Stropi de drag, purtaţi de vânt.

Din stropi de drag ce sunt uniţi,
Se naşte râul de iubiri fierbinţi,
E un râu de pasiuni învolburat,
Ce-a izvorât din primul sărutat.

Din inimi ce se zbat aşa nebune,
Stropi de fericre parcă să adune,
Din râu de drag lovit de maluri,
Şi revărsat peste a iubirii dealuri.

Râu izvorât timid de pe o piatră,
Din doi stropi de drag deodată,
Se revărsă peste munţi de fericire,
Un râu din  doi  stropi de iubire.

Suflet de rouă

Eşti o floare ce-ai crescut în mărăcini,
Cu sufletul curat, ca roua dimineţii,
Trăieşti în lume, undeva între străini,
Şi-ţi visezi mereu iubirea mare a vieţii.

Eşti înger care zbori prin iad stingher,
Cu aripile albe cu suflet bun şi nepătat,
Printre diavolii cu furci din roşu fier
Zbori spre sufletul pereche şi curat.

Mac ce-ai răsărit prin lanuri cu tăciune,
Cu floare roşie şi sufletul bătut de vânt,
Rătăcită undeva, umblând prin lume,
Să mă găseşti e unicul tău gând.

Aştept cu braţele deschise amândouă,
Să ajungi, să pot din nou să te sărut,
Tu,  iubita mea cu sufletul de rouă,
Macul meu cu sufletul bătut de vânt

Nălucă de dor

De ochii tăi căprui mi-e dor
De zâmbetul cel larg şi drag
Mi-e dor iubito, simt că mor
Parcă te văd zâmbind în prag

Dar nu eşti tu, este o nălucă
Ce râde acum de dorul meu
Cum a venit, aşa o să se ducă
Iar eu rămân cu dorul greu.

De n-ar fi dorul asta-n lume
Ar fi viaţa toată numai roze
O nălucă n-ar mai face glume
De al meu dor să se amuze.

Nu te-aş vedea de câte ori
În visare ochii mi-i închid
Nu aş visa cum între flori
Te ascunzi şi fugi zâmbind.

Nu aş visa cum pe petale
De roşii trandafiri  şi crini
Păşim pe a iubirii dulce cale 
Aud de fericire cum suspini.

Pierduţi în vise

Aş vrea să pot să te sărut,
Când timpul ne desparte,
Eu te port mereu în gând,
Dar tu eşti aşa departe.

În vis cu braţul te cuprind,
Şi strâns te ţin de la mijloc,
Visez iubito, cum zâmbind,
Din sărutări tu faci un joc.

Îl  jucăm, pierduţi în vise,
Al nostru joc din sărutări,
Ascunşi în lumile interzise,
Undeva în depărtate zări.

Ascunsă după crini regali,
Faci provocator cu ochiul,
Cu ochii luminoşi şi mari,
Tu înteţeşti în mine focul.

Un foc ce de dorinţa arde,
Alimentat e de a ta iubire,
Departe de lume şi faţade,
Arde acum, fără oprire.