Degeaba speri la îmbogăţire,
Şi risipeşti viaţa pentru bani,
Nu cumperi vreodată nemurire,
Ne vor îmbătrânii aceeaşi ani.
Degeaba uiţi în viaţa să trăieşti,
Şi lupţi doar banul să-l aduni,
La bătrâneţe n-o să ai povesti,
La care nepoţii dragi să îi aduni.
Degeaba uiţi că timpul trece,
Prea repede şi poate prea tăcut,
Te îmbeţi cu bani şi apă rece,
Dar odată dus, e bun trecut.
Degeaba speri la mari averi,
Când nu ştii o viaţă să trăieşti,
La bogaţii doar tu mai speri,
Dar uiţi mereu să mai iubeşti.