Câte-o pomană, haideţi şi votaţi,
Cu o pomană de un leu sau doi.
Apoi uitaţi de cei ce s-au vândut,
Pe o pomană şi-au votat râzând,
Crezând că pomană vor primi,
În toţi anii în care veţi domni.
S-au înşelat săracii, plâng amar,
Blesteamă votul ce l-au dat în dar,
Patru ani vor mai răbda urlând,
Or râde iarăşi cu pomana în gând.
Se ard, mereu la patru ani odată,
Cu pomana ce le-a fost lor dată,
Dar uită după patru ani de chin,
Că pomana e sămânţă de venin.
În loc să sufle acuma şi-n iaurt,
Se ard din nou, c-un singur gând,
Că vin alegeri, pomana o primesc,
Apoi se roagă, şi patru ani cerşesc.
