Şi viţele înmuguresc acum de drag,
Cu flori de măr, sub cerul primăverii,
Te aştep să treci din nou al casei prag.
Soarele, spre mine îţi încălzeşte calea,
Să nu te rătăceşti în drumul către mine,
Albinele îţi aduc cu zumzăit chemarea,
Ţi-am trimis-o, că mi-este dor de tine.
Te văd, în păr tu flori de măr ai prinse,
Te îndrepţi grăbită către ale mele braţe,
Dar toate astea, sunt iubito numai vise,
Tu eşti pierdută, între crini fără speranţe.
Din flori de măr ţi-aş împletii cunună,
Ţi-aş aseza-o cu un sărut pe tâmple,
Am alerga prin rouă, ţinându-ne de mână,
Dar nimic din astea nu o să se întâmple.
