Flori de măr

De dorul tău, au înflorit în curte merii,
Şi viţele înmuguresc acum de drag,
Cu flori de măr, sub cerul primăverii,
Te aştep să treci din nou al casei prag.

Soarele, spre mine îţi încălzeşte calea,
Să nu te rătăceşti în drumul către mine,
Albinele îţi aduc cu zumzăit chemarea,
Ţi-am trimis-o, că mi-este dor de tine.

Te văd, în păr tu flori de măr  ai prinse,
Te îndrepţi grăbită către ale mele braţe,
Dar toate astea, sunt iubito numai vise,
Tu eşti pierdută, între crini fără speranţe.

Din flori de măr ţi-aş împletii cunună,
Ţi-aş aseza-o cu un sărut pe tâmple,
Am alerga prin rouă, ţinându-ne de mână,
Dar nimic din astea nu o să se întâmple.

Stropi de drag

De-al tău drag iubito plouă,
Norii parcă-s rupţi în două,
Stropi de dor cad pe pământ,
Stropi de drag, purtaţi de vânt.

Din stropi de drag ce sunt uniţi,
Se naşte râul de iubiri fierbinţi,
E un râu de pasiuni învolburat,
Ce-a izvorât din primul sărutat.

Din inimi ce se zbat aşa nebune,
Stropi de fericre parcă să adune,
Din râu de drag lovit de maluri,
Şi revărsat peste a iubirii dealuri.

Râu izvorât timid de pe o piatră,
Din doi stropi de drag deodată,
Se revărsă peste munţi de fericire,
Un râu din  doi  stropi de iubire.

Suflet de rouă

Eşti o floare ce-ai crescut în mărăcini,
Cu sufletul curat, ca roua dimineţii,
Trăieşti în lume, undeva între străini,
Şi-ţi visezi mereu iubirea mare a vieţii.

Eşti înger care zbori prin iad stingher,
Cu aripile albe cu suflet bun şi nepătat,
Printre diavolii cu furci din roşu fier
Zbori spre sufletul pereche şi curat.

Mac ce-ai răsărit prin lanuri cu tăciune,
Cu floare roşie şi sufletul bătut de vânt,
Rătăcită undeva, umblând prin lume,
Să mă găseşti e unicul tău gând.

Aştept cu braţele deschise amândouă,
Să ajungi, să pot din nou să te sărut,
Tu,  iubita mea cu sufletul de rouă,
Macul meu cu sufletul bătut de vânt

Nălucă de dor

De ochii tăi căprui mi-e dor
De zâmbetul cel larg şi drag
Mi-e dor iubito, simt că mor
Parcă te văd zâmbind în prag

Dar nu eşti tu, este o nălucă
Ce râde acum de dorul meu
Cum a venit, aşa o să se ducă
Iar eu rămân cu dorul greu.

De n-ar fi dorul asta-n lume
Ar fi viaţa toată numai roze
O nălucă n-ar mai face glume
De al meu dor să se amuze.

Nu te-aş vedea de câte ori
În visare ochii mi-i închid
Nu aş visa cum între flori
Te ascunzi şi fugi zâmbind.

Nu aş visa cum pe petale
De roşii trandafiri  şi crini
Păşim pe a iubirii dulce cale 
Aud de fericire cum suspini.