Iar eşti rătăcită-n gânduri,
Pierdută în a vieţii plasă,
Parcă la fel ca-n alte rânduri,
De nimic acum nu-ţi pasă.
Tu stai aşa, privind în gol,
Rătăcind în zeci de gânduri,
Şi te întrebi de ai vreun rol,
În ale vieţii absurde rânduri.
În tine parcă iarăşi plouă,
E o furtună printre nori,
Totul parcă-i pic de rouă,
Risipit de soare în zori.