Dintr-o scrisoare cu trei rânduri,
Vrei să uit cât te iubesc de mult,
Să nu te port mereu în gânduri,
Inima deloc să nu o mai ascult.
Îmi zici că mă iubeşti, atâta doar,
Dar mă alungi, nimic mai mult,
Doi pupici şi-o mângâiere în dar,
Tu vrei deodată pe tine să te uit.
Să fim aşa ca doi străini nebuni,
Ce au luat accidental acelaşi tren,
Fără speranţă, din gara cu furtuni,
Şi au jurat să fie prieteni în etern .
Să călcăm pe inimile ce se zbat,
Noi să uităm de suflete cu dor,
Dar în trenul în care ne-am urcat,
Sentimentele există şi nu mor.
Sa scriu poezii e doar un hobby, fara pretentia de a fi numit poet.
