De zâmbetul cel larg şi drag
Mi-e dor iubito, simt că mor
Parcă te văd zâmbind în prag
Dar nu eşti tu, este o nălucă
Ce râde acum de dorul meu
Cum a venit, aşa o să se ducă
Iar eu rămân cu dorul greu.
De n-ar fi dorul asta-n lume
Ar fi viaţa toată numai roze
O nălucă n-ar mai face glume
De al meu dor să se amuze.
Nu te-aş vedea de câte ori
În visare ochii mi-i închid
Nu aş visa cum între flori
Te ascunzi şi fugi zâmbind.
Nu aş visa cum pe petale
De roşii trandafiri şi crini
Păşim pe a iubirii dulce cale
Aud de fericire cum suspini.
