Te joci atât de mult cu mine,
Să vezi cât pot să zac rănit,
Dar în clipa ce pe urmă vine,
Tot tu mă ajuţi să mă ridic.
Asta doar aşa, să poţi din nou,
Să îţi faci cu mine iarăşi jocul,
Şi să loveşti ca într-un bou,
Ce-n jug şi-a rătăcit norocul.
Eu tac şi rabd, atâta mai pot,
În jug mai tare mă împing ,
Că boul ce-i cu caru-n glod,
De frica unui bici aprig.
Degeaba împing eu jugul ,
Biciul va lovi oricum aş fi,
Zac când mă răpune glodul,
Şi jugul unei mari iubiri.
Sa scriu poezii e doar un hobby, fara pretentia de a fi numit poet.
