Singur plutesc, în marea învolburata,
Caut un ţărm, prin zbuciumate valuri,
Te caut pe tine, cu privirea disperată,
Dar eşti departe, rătăcind şi tu pe maluri.
Încerci să mă găseşti prin tulburi ape,
Să poţi să îmi întinzi o mână salvatoare ,
De ce mă cauţi oare în altă parte?
Sunt lângă tine, nu mă vezi şi doare.
Încerc să mă agăţ de o speranţă,
Ca de o rătăcită corabie salvatoare,
Ce să plutească, acum parcă învaţă,
Blocată undeva într-o strâmtoare.
Deodată, vremea cruntă se răzbună,
Marea-i liniştită, cerul e acum senin
Norii disperării parcă nu se mai aduna
Viaţa acum, nu mai este doar un chin.
