Şoapte

M-am trezit acum din nou,
Cu gândul iar la tine
Te aud, parcă într-un ecou,
Spunându-mi şoapte de iubire,.

În viaţa asta  ce-o trăim,
Printre urltete şi şoapte,
Noi ştim atât, că ne iubim,
Iubind, mergem mai departe.

Şi doar odată mi-ai zâmbit
Doar odată şi-a fost  de-ajuns
Ca să devin al tău iubit
Şi-n suflet mi-ai pătruns.

După 15 ani

Ne iubim de cincisprezece ani,
Şi împărţim aceeaşi soartă,
Avem iubito, trei copii,
Şi-i creştem laolaltă .

De ne-a fost rău sau bine,
O ştim doar noi şi Cel de sus,
Le-am trecut pe toate, lângă tine,
Şi-a fost iubirea mai presus.

Eram tineri şi nebuni,
Şi n-ascultam de lume,
Ne iubeam şi eram buni,
Şi toate erau bune.

Noi am clădit, cum am putut,
Cu trupurile istovite,
Am clădit, din ce-am avut,
O viaţă, printre vise.

Acum, vedem cum cresc copiii,
Si vin in braţe sa ne sară,
Iar noi, in braţele iubirii,
Trăim, a vieţii noastre vară.

Două inimi

Ne iubim, în ciuda lumii,
Mulţi, ar vrea să ne oprească,
Ale noastre două inimi
Care vor să se iubească.

Două inimi, bat nebune,
Bat, cu dragoste şi dor,
Bat, în ciudă la o lume,
Bat, cum nu vor bate a lor.

Două inimi, parcă-s una,
Bat deodată, în sincron,
Nu stau să asculte lumea,
Şi-a ei sfaturi de bonton.

Două inimi şi-o iubire,
Ce se împarte între ele,
Bat deodată, în neştire,
Bat, în ciuda lumii rele.

Soare cu dor

E soare acum, de dimineaţă,
Şi atâta mi-e acum de greu,
Să nu fi tu, la mine-n fata,
Tu, să stâmperi dorul meu.

Bate soarele, arzând prin geam,
Şi eu atât de mult  aş vrea,
Lângă mine, acuma să te am,
Tu, să-mi stâmperi inima .

Zâmbeşte soarele din ceruri,
El te vede pe unde eşti,
Şi mă ard, a mele doruri,
Tu, alinarea dorurilor eşti.

Arde soarele, parcă în ciudă,
Parcă-mi zice că te vede,
Doru în inima mi-afundă,
Tu … şi dorurile mele.

Soţie dragă!

Tu, scumpă şi angelică fiinţă,
Eu nu cred  că-i cu putinţă,
Ca în viaţa mea, vreodată,
Să iubesc mai mult, o fată.

Ştiu… a fost cândva, demult,
Te-am văzut şi mi-ai plăcut.
Au trecut ani mulţi, grămadă,
Lângă tine, soaţă dragă.

Au fost ani şi buni şi grei
Trecut-am bine peste ei
Eu, alături, lângă tine,
Tu, alături, lângă mine.

Trecut-au toate peste mine,
Mi-a fost greu, mi-a fost şi bine,
Te-am iubit din prima clipă,
Şi ai fost a mea iubită.

Şi la fel ca la-nceput
Te iubesc, şi chiar mult.
O, nu-i drept, dragostea  nu piere
Nici prin timp şi nici prin vreme.

Ea tot creste, întruna creşte
Parcă, nu se mai opreşte,
Creşte întruna, a mea iubire,
Pentru tine, a mea soţie.

Off, de-ar ţine viaţa asta
Cât îmi pot iubi nevasta,
Aş trăii, la nesfârşit,
Că iubesc, că sunt iubit.

Eşti altfel

Eşti atâta de diferită,
De tot ce-am cunoscut,
Şi atâta mi-e de frică,
Să nu te pierd , să nu te uit.

Nu te ştiu de multă vreme,
Dar te ştiu atât de bine,
De parcă o viaţă, în tăcere,
Am trăit pe lângă tine.

La fel mă ştii şi tu pe mine,
Şi faci, aşa cum faci mereu,
Lupţi alături lângă mine,
Când în viaţa ne e greu.

Iar când viaţa ne încearcă
Pe vreo unul dintre noi,
Împărţim aceeaşi luptă,
Pentru unul, luptăm doi.

Noi răzbim până la urmă,
Căci luptăm pân’ la sfârşit,
Şi lăsam ce-i rău în urmă,
Şi zâmbim, c-am reuşit.

Şi când unul stă să cadă,
Celălalt, e pe aproape,
Îi întinde o mână caldă,
Şi îl sprijină, cât poate.

Uit de mine când ţi-e greu
Mă zbat, cumva să te ajut,
Tu uiţi de tine, mai mereu,
Când mă vezi că am căzut.

Noi, ne ridicăm cu rândul,
Eu pe tine, tu pe mine,
Şi ne bucurăm la gândul,
Că la urmă, va fi bine.

Nimic mai mult

Atâta de mult în viaţa asta vreau,
De-aş putea pe lângă tine, eu să stau,
Să te strâng la piept, cu atâta dor,
Să te îmbăt cu mii de şoapte, de amor.

Te-aş ţine în braţe, întreaga noapte,
Să te îmbăt, cu mii şi mii de soapte,
Cu mii şi mii de blânde mângâieri,
Să te trezesc şi azi, la fel ca ieri.

Să te văd cum te trezeşti zâmbind,
Când în braţe dimineaţa te cuprind,
Să te trezesc în zori,cu un sărut,
Atâta vreau, nimic mai mult.

Iubirile de-o vară

În adierea vântului de seară,
Se leagănă uşor stejarii,
În freamătul iubirilor de-o vară,
Se leagănă şi arţarii.

Că sunt iubiri ce vin şi trec,
La fel ca anotimpul,
Doar cele adevărate se petrec,
De parcă sfidează timpul.

Timpul ,care trece în zbor,
Şi nu sta să se mire,
Cum   ne iubim, cu atâta dor,
El zboară, în neştire.

Noi ne iubim pe sub stejar
Deşi de mult trecuta-i vara
Iubirea cu gust dulce-amar
Şi aşteptam să vină seara.

Seara, când stelele răsar,
Şi umbra lui se duce,
Umbra frumosului stejar,
Se duce să se culce

Doar noi rămânem amândoi,
Pe sub stejar, ca asta vară,
Şi ne iubim, cum ştim doar noi,
Ne iubim seara de seară.

De pleci…

Stau şi aştept cu nerăbdare,
Doar un răspuns, din partea ta,
Să ştiu de pleci în depărtare,
Să ştiu de lângă mine tu vei sta.

Ştiu că îţi este greu să alegi
De vrei să pleci, sau să rămâi,
Dar totuşi dacă o să pleci
Să ştii că drumul are căpătâi.

O să te-ntorci din nou la mine,
Când drumul se termină,
Eu, o să te aştept mereu pe tine,
O să te aştept, ca pe o zi senină.

Căci poţi pleca oriunde în lume,
Atâta timp cât doar noi ştim,
Că sufletu-ţi rămâne lângă mine,
Şi vreau atâta doar, să mai vorbim.

Zile de toamnă

A început să se înnoreze,
Şi vine toamna, peste noi,
Norii, vor să-ngreuneze,
Căldura verii de apoi.

Parcă încep stropii să cadă,
Câte unul, mai pe rând,
Se adună nori grămadă,
Se-aud picurii căzând.

Şi se-nvârt deasupra mea,
Toţi norii din cerul mare,
Liniştită cade acuma ploaia,
În ciuda verii, ce e dusă-n zare.

Cade ploaia, cu stropi mici,
Udă tot ce-i pe pământ,
Cade ploaia, ca un bici,
Se aud apele, încet curgând.

Evadare în natură

Pe mal, sub salcia ce plânge ,
Noi stăteam pe iarba verde ,
Ascultăm râul ce curge,
Ştiam că nimeni nu ne vede.

Împărţeam aceeaşi bucătura,
Din mâncarea ce-o aveam,
Şi cu apă, în loc de băutură ,
Parcă amândoi ne îmbătăm.

Timpul parcă şi el se oprea,
Clipa, ca să nu ne treacă,
Lumea, parcă-n loc stătea,
Cu noi ca să petreacă.

Totul parcă era un fel de vis,
Şi-o visare parcă era totul,
Noi am evadat, în paradis,
Şi nimeni nu ne ştia locul.