Sclavul fericirii tale

Te ştiu, şi locul ţi-e cu mine,
Degeaba fugi să cauţi altceva ,
Să nu crezi că fericirea vine,
Când sufletul ţi-e pe altundeva.


Te simt, şi ştiu cât mă iubeşti,
Şi nu înţeleg de ce mai fugi,
Oare ce crezi c-o să găseşti,
Când sufletul pereche îl alungi?


Sunt sclavul fericirii tale acum,
E unica dorinţă ce îmi dă puteri,
Să ştiu că fericită vei pleca la drum,
Şi pot să mor, pierdut pe nicăieri.


Tu mă înţelegi, şi poate că la fel,
Ca mine simţi şi tu la rândul tău,
Te văd cum ai acum un singur ţel,
Să mă fereşti de tot ce-mi face rău.

Nu mai iubesc

Mi-ai furat şi inima şi liniştea şi viaţa,
Şi ai plecat în lume, departe undeva,
Tu îţi ascunzi de mine în lume fata,
Să nu ajung să le mai regăsesc cândva.

Tu m-ai lăsat pierdut, sclav fără stăpân,
Prizonier uitat, îngenunchiat de o iubire,
Condamnat o viaţă, în genunchi rămân,
Căci mi-ai furat şi cheia către fericire.

Am rămas fără de suflet, doar un trup,
Un mare gol ce rătăcesc pe străzi pustii,
N-am să iubesc pe nimeni, şi e crud,
Dar nu las pe nimeni vreodată a mă iubii.

Mi-e dor

Mi-e dor în braţe strâns să te mai ţin,
Să simt cum inima în piept îţi bate,
Să mă îmbeţi cu un sărut şi fără vin,
Să-ţi mângâi părul despletit pe spate.

Mi-e atât de dor de râsul tău copilăresc,
De ochii umeziţi cu lacrimi de iubire,
Mi-e dor nimicuri să îţi mai povestesc,
De chipul tău blând ce radiază fericire.

Dor de lucruri mici, şi fără importanţă,
De tachinări nevinovate, de mirosul tău,
Să alergăm desculţi prin iarba din fâneaţă,
De glasul tău, când mă certai mai rău.

Mi-e dor să te enervez şi apoi să te sărut,
Să simt cum îmi respiri lângă ureche,
Dor de amestec de gumă şi tutun să simt,
Dor de tine, iubita mea fără de pereche.

Pentru iubire

Pentru iubire, sunt pregătit să mor,
Fără tine, viaţa mi-e goală şi pustie,
Mă îngenunchează al sufletului dor,
A mea inimă, a ta e pentru veşnicie.

Sunt pregătit să mor, ce rost mai are,
Să îmi trăiesc fără vreun sens viaţa,
Când dorul mă doboară din picioare,
Şi nu am acum nici măcar speranţa.

La ce bun o viaţă trăită fără de iubire,
Şi-un trai îndestulat, dar inutil şi fals,
Când inima nu îţi tresaltă la a ei privire,
Sufletul ţi-e atât de gol şi pustiit şi ars.