În viaţa asta ce-o trăim,
Frumoasă, grea, sau cum o fi
Simţim nevoia să iubim,
Căci viaţa trece, şi alta nu-i.
Ce e o viaţă fără iubire?
E ca pomul fără rod,
El tot creşte, în neştire,
Dar ajunge lemn de foc.
Şi odată ars în focuri,
Se transformă încet, în scrum,
Şi ar face multe roduri,
Dar e cam târziu acum.
A avut timp să rodească,
Dar a stat, doar a crescut,
Şi-n chemarea cea cerească,
Ar face tot ce n-a făcut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu