joi, 15 august 2013

Viaţa ca un pom.

În viaţa asta ce-o trăim,
Frumoasă, grea, sau cum o fi
Simţim nevoia să iubim,
Căci viaţa trece, şi alta nu-i.

Ce e o viaţă fără iubire?
E ca pomul fără rod,
El tot creşte, în neştire,
Dar ajunge lemn de foc.

Şi odată ars în focuri,
Se transformă încet, în scrum,
Şi ar face multe roduri,
Dar e cam târziu acum.

A avut timp să rodească,
Dar a stat, doar a crescut,
Şi-n chemarea cea cerească,
Ar face tot ce n-a făcut.

Niciun comentariu: