Şi cum dispari în zare,
Cu privirea încerci să mă cuprinzi,
Dar eşti pe-o depărtată cale.
Şi ne gândim, aşa deodată,
La ceea ce ziceau bătrânii,
Că ochii care nu se văd, se uită,
Dar nu-i sfârşitul lumii.
Şi chiar de ochii se mai uită,
Când suntem departe în lume,
Sufletele împreună se frământă,
Şi încearcă să ne adune.
Să ne adune iar unul cu altul,
Cum eram acum o vreme,
Să n-ascultam ce zice sfatul,
Bătrânilor bătuţi de vreme.
Ei au dreptate-n felul lor,
Dar ce contează ochii?
La sufletele care până mor
Unite sunt, din voia sorţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu