Din soarele care apune,
Sus pe culme, după deal,
Doi păstori şi a lor turme,
Se coboară încet pe mal.
Îşi duc turmele la stâna,
Ce se află jos, în vale,
Mânuind cu a lor mâna,
Toiagul cel plin de jale.
Sunt bătrâni, deabia se ţin,
În picioare după turmă,
Şi vorbesc de-ai lor feciori,
Care i-au lăsat în urmă.
Au plecat în larga lume,
Ca să-şi caute norocul,
Au uitat de mult de turme,
Şi de stâna, unde le e locul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu