Încerc să înţeleg ceva din tot,
De ce-mi găseşti reproş la toate?
Să îţi găsesc şi eu încă mai pot,
Ce folos să las doar inimi sfărâmate?
Nu, nu pot să te împroşc cu toate,
Şi nici nu vreau, nu are vre-un sens,
Îmi calc pe inimă, aştept ca poate,
În final să aibă toate un înţeles.
Eu te iubesc,dar nu mai pot să rabd
Lovituri primite de dincolo de timp,
Degeaba doruri grele mă mai ard
Când mă loveşti de câte ori se aprind.
Te voi iubii mereu, deşi poate gresec,
Dar nu pot a-mi poruncii la sentimente,
Va fi secretul meu, cu care o să trăiesc,
Visând mereu la sufletu-mi perehe.
Nici viaţa fără tine nu are vre-un rost,
Nici nu caut, nu am ce să mai găsesc,
Am fost şi bun şi rău şi poate prost,
Voi fi doar inutil,acelaşi suflet neînţeles.
Sa scriu poezii e doar un hobby, fara pretentia de a fi numit poet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu