duminică, 18 august 2013

Calea pierdută

Te văd atât de abătută,
Şi nu ştiu de ce anume,
Parcă umbli rătăcită,
Pe o cale fără nume.

Nici ceva de vrei nu şti,
Sau de umbli fără rost,
Şi sperând ceva  să afli,
Tu tot mergi, în sus, în jos.

Nu şti, ce cauţi anume,
Sau de mergi, aşa, pe drum,
Încercând să uiţi de lume,
Ca să-ţi pară drumul bun.

Dar nu poţi uita uşor,
Câte ai acum pe suflet,
Că te macină şi dor,
Şi nu trec ele cu un zâmbet.

Chiar şi zâmbetul e fals
Încercând să pari altfel,
Când şi sufletul ţi-e ars,
De necazuri, fel de fel.

Dar le treci cumva pe toate,
Şi mai greu, şi mai uşor,
Doar un prieten, dacă poate,
Îţi face drumul mai uşor.

Niciun comentariu: