În adierea vântului de seară,Se leagănă uşor stejarii,
În freamătul iubirilor de-o vară,
Se leagănă şi arţarii.
Că sunt iubiri ce vin şi trec,
La fel ca anotimpul,
Doar cele adevărate se petrec,
De parcă sfidează timpul.
Timpul ,care trece în zbor,
Şi nu sta să se mire,
Cum ne iubim, cu atâta dor,
El zboară, în neştire.
Noi ne iubim pe sub stejar
Deşi de mult trecuta-i vara
Iubirea cu gust dulce-amar
Şi aşteptam să vină seara.
Seara, când stelele răsar,
Şi umbra lui se duce,
Umbra frumosului stejar,
Se duce să se culce
Doar noi rămânem amândoi,
Pe sub stejar, ca asta vară,
Şi ne iubim, cum ştim doar noi,
Ne iubim seara de seară.
