Eşti atâta de diferită,
De tot ce-am cunoscut,
Şi atâta mi-e de frică,
Să nu te pierd , să nu te uit.
Nu te ştiu de multă vreme,
Dar te ştiu atât de bine,
De parcă o viaţă, în tăcere,
Am trăit pe lângă tine.
La fel mă ştii şi tu pe mine,
Şi faci, aşa cum faci mereu,
Lupţi alături lângă mine,
Când în viaţa ne e greu.
Iar când viaţa ne încearcă
Pe vreo unul dintre noi,
Împărţim aceeaşi luptă,
Pentru unul, luptăm doi.
Noi răzbim până la urmă,
Căci luptăm pân’ la sfârşit,
Şi lăsam ce-i rău în urmă,
Şi zâmbim, c-am reuşit.
Şi când unul stă să cadă,
Celălalt, e pe aproape,
Îi întinde o mână caldă,
Şi îl sprijină, cât poate.
Uit de mine când ţi-e greu
Mă zbat, cumva să te ajut,
Tu uiţi de tine, mai mereu,
Când mă vezi că am căzut.
Noi, ne ridicăm cu rândul,
Eu pe tine, tu pe mine,
Şi ne bucurăm la gândul,
Că la urmă, va fi bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu