Te văd cum iarăşi abătută,
Încerci s-ascunzi că îţi e greu,
Căci ieri, zburai de fericită,
Iar azi eşti tristă,mai mereu.
Eu te cunosc, şi văd schimbarea,
Deşi, eforturi faci să te ascunzi,
Îmi urlă în creier iubito, întrebarea,
De ce la mângâieri nu îmi răspunzi?
Credeam că ştii deja de-o vreme,
Că simt când lumea ţi-e întoarsă,
Şi poţi să-mi ceri fără a te teme,
Îmbrăţişări, şi-o vorba mai duioasă.
Eu simt cum viaţa încă te încearcă,
Iar tu, în faţa atâtor grele provocări,
Ce sufletul în negru ţi-l îmbrăca,
Vrei singura să treci prin încercări.
Credeam că ştii că încă te iubesc,
Şi trag nădejde că o să-ţi fie bine,
Iar poate în felul meu mai nebunesc,
Sper totuşi să alergi din nou la mine.
Sa scriu poezii e doar un hobby, fara pretentia de a fi numit poet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu