Zâmbet împrumut

Eşti nervoasă, tuni şi fulgeri,
Şi scuipi foc în jurul tău,
M-aş preface în stol de îngeri,
Să te feresc, de tot ce-i rău.

Nu-i al tău focul ce-l scuipi,
Nici nu tuni din a ta vină,
De-aş fi un înger cu aripi,
Aş încerca să-ţi fac lumină.

Să-ţi fie totul lin în cale,
Şi doar lumină în jurul tău,
Să nu mai văd lacrimi amare,
Nimic să nu-ţi mai facă rău.

Un om sunt, nimic mai mult,
De rău să te feresc, nu pot,
Îţi dau un zâmbet, împrumut,
Atâta fac, mai mult nu pot.