Îţi ascunzi de mine iarăşi fata,
Mă eviţi de câte ori ţi-e greu,
Fugi de mine parcă nu-s mai eu.
Tu te ascunzi departe în abis,
Trăieşti coşmarul ca pe-un vis,
Îi alungi pe toţi ce vor să te ajute,
Şi te îneci în lacrimile tale multe.
Te iei de piept din nou cu sfinţii,
Lupţi cu toţi, muşcând cu dinţii,
Dar te răpune dorul de o iubire,
Ce-n timp te-a readus în fire.
În fata sorţii vrei să îngenunchezi,
Nu te las, mă lupt să nu te pierzi ,
Să nu cazi plângând în faţa vieţii,
Să nu te pierd în ceaţa dimineţii.
