Doar visez

Visez la mare, dar sunt prizonier,

Departe, în lumea străină şi rece,

Mă  zbat lovind în porţi de mister,

Dar timpul doar tace, tace şi trece.

Visez doar să plec, oriunde în lume,

Dar mă ţin lanţuri ce eu nu le văd,

Iar soarta parcă e pusă pe glume,

Mă uit împrejur, şi totu-i prăpăd.

Visez doar să aud pâraie curgând,

Închis în cuşti ce sunt doar în minte,

Doar drumuri îmi trec acuma în gând,

Tac şi-mi accept pedeapsa, cuminte.

Visez doar pădure şi iarbă şi munţi,

Închis, între gânduri ce nu mă slăbesc,

Mai cad uneori, parcă lovit de pereţi,

Deodată, mi-e frică să mai gândesc.           

De vrei să vezi

De vrei să vezi cât pot să stau tăcut,

Ascunde pentru  o zi numai natura,

Şi o să stau în linişte, încerc s-ascult,

Vreo pasăre uitată ce-şi canta partitura.

De vrei să vezi cât pot să rabd în taină,

Ascunde-mi pădurea, doar pentru o zi,

Voi căuta nebun a frunzei verde haină,

Aşteptând o creangă, să cânte versurile vii.

De vrei să vezi cât pot să stau pierdut,

Tu ia-mi paraiele, ce curg mereu la vale,

Voi hoinării să caut vuietul ce  a tăcut,

Nimic nu o să-mi stea vreodată în cale.

Când văd marea

Când văd arar în poze marea,

Încep adânc să mă deprim,

Îi simt de ani întregi chemarea,

Dar e amară, plină-i de venin.

Simt udându-mă un val pe glezne,

Închid ochii, amăgit de-un veşnic vis,

Mă trezesc în casa rătăcit în perne,

Simt cum stau de ani întregi închis.

Îi simt şi briza, cum sulfa parcă vlăguită,

Mi-o amintesc  bătând, de când eram copil,

Când mă plimbam pe o faleză rătăcită

Dar toate sunt un vis, toate-s un pustiu.

Eşti jumătatea mea

Eşti jumătatea mea, din veacuri paralele,

Din vremi pierdute dincolo de timp,

Când s-au întâlnit inimile mai rebele,

Şi am aflat cum e să fi mereu iubit.

Eşti jumătatea mea, de dincolo de nori,

Din lumi ascunse departe în orizont,

Te-am găsit când învăţai încă să zbori,

Şi-am învăţat că sufletul nu-mi este mort.

Eşti jumatea mea, de dincolo de răsărit,

Din luminile ascunse după un apus,

Pe unde rătăcind stingher, eu te-am găsit,

Şi te iubesc, atâta doar mai am de spus.

De-ai fi….în taină.

De-ai fi pe lume doar o adiere,

Mi-aş arunca în vânt şi haina,

Pe trup să simt doar mângâiere,

Nimeni să nu ne cunoască taina.

                             

De-ai fi doar murmur de izvoare,

Eu te-aş sorbi, sunt veşnic însetat,

Să-mi fi tu pentru suflet o licoare,

Te-aş asculta în taină pe înserat.

De-ai fi doar vuiet de pâraie în munţi,

Ţi-aş sta în cale, să mă scald în tine,

Să nu mai poţi vreodată să mă uiţi,

Vei sta în taină, ascunsă doar în mine.

De-ai fi doar freamăt de pădure,

Aş rătăci, pierdut în umbra deasă,

Voi  veghea ca nimenea să nu te fure,

Vei fi în taină a inimi-mi aleasă.

Plouă iubito.

Plouă în mine, iubito, de dor,
Plouă în mine, iubito, cu jale,
Şi toate pe lume parcă mă dor,
Îmi caut spre tine încă o cale.

Plouă iubito, cu stropi de durere,
Plouă iubito, fără stropi de noroc,
Parcă nimic nu îmi face plăcere,
Caut o cale, la tine să mă întorc.

Plouă iubito, cu stropi de iubire,
Plouă iubito, cu  dor pe pământ,
Mă zbat ca nebun şi caut ieşire,
Să ajung la tine, pe aripi de vânt.

Un pion

Când eşti doar un pion, uitat pe tablă,
Deşi partida s-a încheiat deja de mult,
Inutil mai crezi că cineva se-ntreabă,
Cine eşti? Ai câştigat sau ai pierdut?

Rămâi uitat, blocat între pătrate şterse,
Şi speri ca cineva să vadă c-ai rămas,
Să te culeagă, să te aşeze printre piese,
Sau să te ia în mâna ca într-un ultim dans.

Dar eşti doar un pion, uitat cândva pe tablă,
Destul de  prăfuit de atât de multă aşteptare,
Ce mai speră, poate cineva, cumva să-l vadă,
Că-i singurul rămas şi rătăcit pe tablă mare.

Nu puneţi

Nu puneţi iubirii frâie din curele,
Şi nu struniţi o inimă după o lume,
Veţi fi mereu, de dorurile grele
Îngenunchiaţi, fără nimic a spune.

Nu puneţi dragostei căluş la gură,
Şi nu-i respingeţi vorba de iubire,
Doar inima din dragoste îndura,
Uitând mereu de ceasurile grele.

Nu puneţi iubirii inutilele zăvoare,
Şi nu o renegaţi de-al lumii drag,
Acelaşi dor ce freamătă şi doare,
Va revenii din nou la voi în prag.

Nu puneţi dragostei verigi de lanţuri,
Şi nu legaţi o inimă care iubeşte,
Se va zbuciuma în ale vieţii laţuri,
O inimă cu dor  nicicând nu oboseşte.