Nu puneţi iubirii frâie din curele,
Şi nu struniţi o inimă după o lume,
Veţi fi mereu, de dorurile grele
Îngenunchiaţi, fără nimic a spune.
Nu puneţi dragostei căluş la gură,
Şi nu-i respingeţi vorba de iubire,
Doar inima din dragoste îndura,
Uitând mereu de ceasurile grele.
Nu puneţi iubirii inutilele zăvoare,
Şi nu o renegaţi de-al lumii drag,
Acelaşi dor ce freamătă şi doare,
Va revenii din nou la voi în prag.
Nu puneţi dragostei verigi de lanţuri,
Şi nu legaţi o inimă care iubeşte,
Se va zbuciuma în ale vieţii laţuri,
O inimă cu dor nicicând nu oboseşte.
Sa scriu poezii e doar un hobby, fara pretentia de a fi numit poet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu