Când văd arar în poze marea,
Încep adânc să mă deprim,
Îi simt de ani întregi chemarea,
Dar e amară, plină-i de venin.
Simt udându-mă un val pe glezne,
Închid ochii, amăgit de-un veşnic vis,
Mă trezesc în casa rătăcit în perne,
Simt cum stau de ani întregi închis.
Îi simt şi briza, cum sulfa parcă vlăguită,
Mi-o amintesc
bătând, de când eram copil,
Când mă plimbam pe o faleză rătăcită
Dar toate sunt un vis, toate-s un pustiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu