Doar visez

Visez la mare, dar sunt prizonier,

Departe, în lumea străină şi rece,

Mă  zbat lovind în porţi de mister,

Dar timpul doar tace, tace şi trece.

Visez doar să plec, oriunde în lume,

Dar mă ţin lanţuri ce eu nu le văd,

Iar soarta parcă e pusă pe glume,

Mă uit împrejur, şi totu-i prăpăd.

Visez doar să aud pâraie curgând,

Închis în cuşti ce sunt doar în minte,

Doar drumuri îmi trec acuma în gând,

Tac şi-mi accept pedeapsa, cuminte.

Visez doar pădure şi iarbă şi munţi,

Închis, între gânduri ce nu mă slăbesc,

Mai cad uneori, parcă lovit de pereţi,

Deodată, mi-e frică să mai gândesc.           

De vrei să vezi

De vrei să vezi cât pot să stau tăcut,

Ascunde pentru  o zi numai natura,

Şi o să stau în linişte, încerc s-ascult,

Vreo pasăre uitată ce-şi canta partitura.

De vrei să vezi cât pot să rabd în taină,

Ascunde-mi pădurea, doar pentru o zi,

Voi căuta nebun a frunzei verde haină,

Aşteptând o creangă, să cânte versurile vii.

De vrei să vezi cât pot să stau pierdut,

Tu ia-mi paraiele, ce curg mereu la vale,

Voi hoinării să caut vuietul ce  a tăcut,

Nimic nu o să-mi stea vreodată în cale.

Când văd marea

Când văd arar în poze marea,

Încep adânc să mă deprim,

Îi simt de ani întregi chemarea,

Dar e amară, plină-i de venin.

Simt udându-mă un val pe glezne,

Închid ochii, amăgit de-un veşnic vis,

Mă trezesc în casa rătăcit în perne,

Simt cum stau de ani întregi închis.

Îi simt şi briza, cum sulfa parcă vlăguită,

Mi-o amintesc  bătând, de când eram copil,

Când mă plimbam pe o faleză rătăcită

Dar toate sunt un vis, toate-s un pustiu.

Eşti jumătatea mea

Eşti jumătatea mea, din veacuri paralele,

Din vremi pierdute dincolo de timp,

Când s-au întâlnit inimile mai rebele,

Şi am aflat cum e să fi mereu iubit.

Eşti jumătatea mea, de dincolo de nori,

Din lumi ascunse departe în orizont,

Te-am găsit când învăţai încă să zbori,

Şi-am învăţat că sufletul nu-mi este mort.

Eşti jumatea mea, de dincolo de răsărit,

Din luminile ascunse după un apus,

Pe unde rătăcind stingher, eu te-am găsit,

Şi te iubesc, atâta doar mai am de spus.

De-ai fi….în taină.

De-ai fi pe lume doar o adiere,

Mi-aş arunca în vânt şi haina,

Pe trup să simt doar mângâiere,

Nimeni să nu ne cunoască taina.

                             

De-ai fi doar murmur de izvoare,

Eu te-aş sorbi, sunt veşnic însetat,

Să-mi fi tu pentru suflet o licoare,

Te-aş asculta în taină pe înserat.

De-ai fi doar vuiet de pâraie în munţi,

Ţi-aş sta în cale, să mă scald în tine,

Să nu mai poţi vreodată să mă uiţi,

Vei sta în taină, ascunsă doar în mine.

De-ai fi doar freamăt de pădure,

Aş rătăci, pierdut în umbra deasă,

Voi  veghea ca nimenea să nu te fure,

Vei fi în taină a inimi-mi aleasă.

Plouă iubito.

Plouă în mine, iubito, de dor,
Plouă în mine, iubito, cu jale,
Şi toate pe lume parcă mă dor,
Îmi caut spre tine încă o cale.

Plouă iubito, cu stropi de durere,
Plouă iubito, fără stropi de noroc,
Parcă nimic nu îmi face plăcere,
Caut o cale, la tine să mă întorc.

Plouă iubito, cu stropi de iubire,
Plouă iubito, cu  dor pe pământ,
Mă zbat ca nebun şi caut ieşire,
Să ajung la tine, pe aripi de vânt.

Un pion

Când eşti doar un pion, uitat pe tablă,
Deşi partida s-a încheiat deja de mult,
Inutil mai crezi că cineva se-ntreabă,
Cine eşti? Ai câştigat sau ai pierdut?

Rămâi uitat, blocat între pătrate şterse,
Şi speri ca cineva să vadă c-ai rămas,
Să te culeagă, să te aşeze printre piese,
Sau să te ia în mâna ca într-un ultim dans.

Dar eşti doar un pion, uitat cândva pe tablă,
Destul de  prăfuit de atât de multă aşteptare,
Ce mai speră, poate cineva, cumva să-l vadă,
Că-i singurul rămas şi rătăcit pe tablă mare.

Nu puneţi

Nu puneţi iubirii frâie din curele,
Şi nu struniţi o inimă după o lume,
Veţi fi mereu, de dorurile grele
Îngenunchiaţi, fără nimic a spune.

Nu puneţi dragostei căluş la gură,
Şi nu-i respingeţi vorba de iubire,
Doar inima din dragoste îndura,
Uitând mereu de ceasurile grele.

Nu puneţi iubirii inutilele zăvoare,
Şi nu o renegaţi de-al lumii drag,
Acelaşi dor ce freamătă şi doare,
Va revenii din nou la voi în prag.

Nu puneţi dragostei verigi de lanţuri,
Şi nu legaţi o inimă care iubeşte,
Se va zbuciuma în ale vieţii laţuri,
O inimă cu dor  nicicând nu oboseşte.

Aşa cum eşti

Eu te-am visat, aşa cum eşti,
O zână, rătăcită între stele,
Apărută parcă din poveşti,
Să dai un sens, tu, vieţii mele.

Eu te-am văzut, aşa cum eşti,
O lună, ascunsă printre nori,
Încercând din lumile cereşti,
În viaţa mea, tu să cobori.

Eu te-am simţit, aşa cum eşti,
Un suflet rătăcind prin univers,
Încercând cumva, tu să găseşti,
Al meu rost făr’ de înţeles.

Eu te iubesc, aşa cum eşti,
Cu inima fierbinte şi nebună,
Chiar atunci când mai greşeşti,
Iubirea mea dintâi şi de pe urmă.

Te citesc, mă cânţi.

Iubire ruptă în bucăţi împrăştiate,
Şi inimi zbuciumate de acelaşi dor,
Te citesc iubito, cum citesc o carte,
Iar tu mă cânţi, ca un nostalgic cor.

Eu te urmăresc, ca la teatru pe o piesă,
Dar tu mă cânţi, un cântec pe o scenă,
Eu văd în tine doar iubirea ta imensă,
Cânţi în mine doar iubirea mea eternă.

Te aşez încet la loc, în rafturile prăfuite,
Mă pui ca pe un disc, în husa de carton,
Rămân doar amintirile ce-au fost trăite,
Iar viaţa trece, în ritmul ei cel monoton.

Lacrimi

Cu lacrimi curse pe obraz,
Şi cu pumnii strânşi la tâmple,
Mă întreb, mai cu necaz,
Oare ce-o să mi se întâmple?

Cade lumea peste mine,
Şi din cer, parcă-i potopul,
Aşteptând ziua de mâine,
Poate că găsi-mi-oi locul.

Într-o lume furibundă,
Ce stă acum să se dărâme,
Lacrimi ochii îmi inundă.
Aşteptând  să se sfărâme.

M-am săturat

M-am săturat de viaţa fără rost,
Irosită printre lacrimi inutile,
Nu mai vreau să fiu un prost,
Ce stă şi  aşteaptă alte zile.

M-am săturat să fiu mereu în plus,
Un incomod în viaţă nu ştiu cui,
De m-aş vedea măcar o dată dus,
Departe, rătăcind prin lumea nimănui.

M-am săturat să fiu ghimpe ce înţeapă,
În coaste ce-s comode şi nepăsătoare,
Sperând că poate totul se îndreaptă,
Cumva în viaţa asta grea şi apăsătoare.

M-am săturat să sper atât de des în van,
Că viaţa asta va fi bună iar cu mine,
Şi va venii iar pe la mine într-un an,
O altă viaţă în care o să-mi fie bine.

De-aş fi cu tine

De-aş fi cu tine doar o noapte,
Din sărutări ţi-aş face haină,
Te-aş alinta cu mii de şoapte,
Sub stele te-aş iubii in taină .

Din stele ţi-aş face acum cunună,
Şi din lună, poate un mândru colier,
Îţi dau în noapte iubirea mea nebună ,
Şi-o plapuma din norii de pe cer.

Flori de crini să-ţi fie aşternut,
Şi perna din flori mari de liliac,
În toate astea, pentru un minut,
Aş vrea iubito o dată să te îmbrac.