Să-ţi aminteşti atât, că te-am iubit,
Tu mi-ai lăsat atâtea răni ce dor,
Şi-un suflet sub povară prăbuşit.
Să nu mă plângi, nu are nici un rost,
De ochii lumii, lacrimi să mai verşi,
S-a dus din viaţa ta încă un prost,
Ce te-a crezut când îi ziceai poveşti.
Să nu mă plângi, nu merit lacrimi,
Nici bocete la căpătâiul meu inert,
Probabil voi scăpa de a mele patimi,
Să ştii iubito că încă te iubesc şi iert.
Să nu mă plângi, e totul o minciună,
Doar o poveste ce lasă suflete pustii,
Din crini ţi-aş împleti oricând cunună,
Să-ţi aminteşti de mine, în fiecare zi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu