Mi-ai furat şi inima şi liniştea şi viaţa,
Şi ai plecat în lume, departe undeva,
Tu îţi ascunzi de mine în lume fata,
Să nu ajung să le mai regăsesc cândva.
Tu m-ai lăsat pierdut, sclav fără stăpân,
Prizonier uitat, îngenunchiat de o iubire,
Condamnat o viaţă, în genunchi rămân,
Căci mi-ai furat şi cheia către fericire.
Am rămas fără de suflet, doar un trup,
Un mare gol ce rătăcesc pe străzi pustii,
N-am să iubesc pe nimeni, şi e crud,
Dar nu las pe nimeni vreodată a mă iubii.
Sa scriu poezii e doar un hobby, fara pretentia de a fi numit poet.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu