O pătură de nea subţire,
Acoperă acuma iarba,
A nins puţin, şi este bine,
Copiii răscolesc zăpada.
Se bucura de iarna seacă,
Cu zăpadă, mai deloc,
Şi râzând, ei se apleacă,
Şi îşi fac, cu bruma joc.
Şi întreabă, aşa deodată,
Nu ştiu cum de le-a venit,
Facem omul de zăpadă?
Din zăpada ce-a sosit.
E aşa, cam cât un deget,
Stratul fin, de albă nea,
Copiii, sunt numai zâmbet,
Când se tăvălesc prin ea.
Sa scriu poezii e doar un hobby, fara pretentia de a fi numit poet.
