Bunicii

Ploua întruna, parcă în ciudă,
Nori, se scutură de haina udă
Şi cad stropii, rând pe rând,
Să nu aud dorul plângând .

Am fost plecaţi, pe la bunici,
În satul vechi, cu case mici,
Un sat pierdut, pe lângă deal,
Pierdut, în mijloc de Ardeal.

Stau bunicii în haine rele,
Gârboviţi, de vremuri grele,
Stau în ploaie, în uşa porţii,
Plâng, că li se duc nepoţii.

I-am găsit plângând, în poartă,
Că ne-au mai văzut o dată,
De bucurie ei plângeau,
Nepoţii dragi, şi-i revedeau.


Şi plângând noi i-am lăsat,
Şi oftând, când am plecat.,
Oftau de dor de nepoţei
Pleacă iar de lângă ei.