Să nu-ţi mai spun?

Să nu-ţi mai spun cât te iubesc?
Eu tac şi ard nebun în sinea mea,
Chinuit de gândul negru, nefiresc ,
Că într-o zi iubito, tu vei dispărea.

Să nu-ţi mai spun cât mi-e de dor?
Eu tac şi te visez mereu în somn,
În gând cu ochii după care mor,
Ochii ce nu mă lasă seara să adorm.

Să nu-ţi mai spun cât mi-e de greu?
Eu tac, şi lupt cu dorul să răzbesc,
Dar mă învinge dorul mai mereu,
Şi la tine în braţe iubito mă trezesc.

Să nu-ţi mai spun că mi se pare?
Nu eşti tu şi nici a tale braţe nu-s,
E totul doar un vis în noaptea mare,
A fost un vis nebun, acum s-a dus.

Să nu-ţi mai spun că m-am trezit?
Gândul zboară, e nebun spre tine,
Şi din câte am visat şi mi-am dorit,
Mai vreau doar să te am  cu mine.

Iubire fără nume

Nu vreau să am averi în lume,
Şi nici să am palate de cleştar,
Vreau doar o iubire fără nume,
Şi al tau sărut ce-o să revină, iar .

Nu vreau să am nici munţi de aur,
Şi nici să am grămezi de bani,
Vreau doar un suflet blând şi pur,
Să fie lângă mine peste zeci de ani.

Nu vreau să am pe lume bogăţii,
Şi nici vreo vilă pe un ţărm cu fiţe,
Vreau doar iubirea fără căpătâi,
Să-mi pot trăii şi visele interzise.

Pierdută în gânduri

Iar eşti rătăcită-n gânduri,
Pierdută în a vieţii plasă,
Parcă la fel ca-n alte rânduri,
De nimic acum nu-ţi pasă.

Tu stai aşa,  privind în gol,
Rătăcind în zeci de gânduri,
Şi te întrebi de ai vreun rol,
În ale vieţii absurde rânduri.

În tine parcă iarăşi plouă,
E  o furtună printre nori,
Totul parcă-i pic de rouă,
Risipit de soare în zori.

Ai coborât din rai

Ai coborât din rai, plutind pe nuferi,
Să lupţi cu iadul pe acest pământ,
Cât de mult poţi tu oare să  suferi,
Când vezi că azi nimic nu este sfânt?

Ai coborât din rai, călcând pe stele,
Să lupţi mereu şi poate să iubeşti,
Îţi plângi a tale multe doruri grele,
Te zbaţi în lume calea să-ţi găseşti.

Ai coborât din rai, scăldată în soare,
Şi ai făcut doar cu iubirea legământ,
Dar ai aflat doar dragostea ce doare,
Ai găsit doar vise, spulberate în vânt.

Ai coborât din rai, de nori uşor adusă,
Printre muritori de rând să cauţi dorul,
Păşeşti domol, de lumea asta  ascunsă,
Dar toate parcă îşi iau acuma zborul.

Ai coborât din rai, şi-n lume m-ai găsit,
Să te culeg pe tine, o floare dintre spini,
Tu m-ai cules pe mine, un suflet rătăcit,
Cu ochii blânzi, de multe doruri plini.