De ce

De ce nu-mi zici acum nimic,
Tu în tăcere parca m-ai uitat,
Mi-e dor iubito, dor să îţi zic,
Că te iubesc, că n-am uitat.

De ce îmi eşti aşa departe,
Mă laşi pierdut pe nicăieri,
Ziceam: nimic nu ne desparte,
Dar asta parcă era iubito ieri.

De ce mă laşi să zac în dor,
Tu fără o vorbă să îmi spui,
De dorul tău eu stau să mor,
Aş zice te iubesc dar nu am cui.

Mi-e dor

Mi-e atât de dor de vorba ta,
De ochii tăi căprui şi blânzi,
Dor de noi, în preajma mea,
Mi-e dor să te aud cum râzi.

Să ştii iubita mea că te visez,
Noi n-am vorbit de-o viaţă,
Printre crini încerc să te aşez,
Mi-e dor să te privesc în faţă.

Dor să sari, râzând de mine,
Şi-n joacă să mă chinuieşti,
Mă rog la sfinţi să-ţi fie bine,
Eu ştiu că încă mă iubeşti

România, trezeşte-te

S-au răsucit sub glie, în mormânt străbunii,

Chiar Decebal ne strigă, se-aude din pământ,

Treziţi-vă romani, va fură în văzul lumii,

Uniţi-vă acum, săpaţi-le pe veci mormânt.

Le văd pe haimanale cum ne rânjesc în faţă,

Sfidându-ne de parcă suntem neam de proşti,

Veniţi români, e timpul să vă treziţi la viaţă,

E vremea să adunăm ale dreptăţii sfinte oşti.

De frică încep să tremure din nou duşmanii,

Şi se ascund pe sub pământ, în gaura de şarpe,

Sunt disperaţi, s-au trezit din somn adânc românii,

Şi planuri de scăpare îşi fac, dar toate sunt deşarte.

Într-un popor blajin, aprinsă e acum mânia,

Şi nu-i mai iartă, au răbdat deja prea mult,

Se deşteaptă pentru încă o dată România

Suntem uniţi, aşa cum nu am fost de mult.

Nu încercaţi să ne amăgiţi din nou, nu ţine,

Doar mai treziţi din nou în noi, în toţi furia,

Să vă ferească Dumnezeu pe toţi, când vine

Peste voi, unită în suferinţa toată România.

E trează România

Aţi legalizat hoţia în această ţară,
Voi fără scrupule şi fără de cuvânt,
Cei care încercaţi a zecea oară
Să îngropaţi dreptatea în pământ.

Noi ne-am lăsat în casa pruncii,
Am ieşit ţipând în miez de noapte,
Ne-am săturat să fure politrucii,
Şi-am zis atât: nu se mai poate.

V-aţi ascuns acum ca şobolanii,
Sperând să treacă mai uşor  urgia,
Şi apoi să vă împărţiţi voi banii
Dă-i prea târziu, e trează România.