De-ai fi pe lume
doar o adiere,
Mi-aş arunca în
vânt şi haina,
Pe trup să simt
doar mângâiere,
Nimeni să nu ne
cunoască taina.
De-ai fi doar murmur de izvoare,
Eu te-aş sorbi, sunt veşnic însetat,
Să-mi fi tu pentru suflet o licoare,
Te-aş asculta în taină pe înserat.
De-ai fi doar vuiet de pâraie în munţi,
Ţi-aş sta în cale, să mă scald în tine,
Să nu mai poţi vreodată să mă uiţi,
Vei sta în taină, ascunsă doar în mine.
De-ai fi doar freamăt de pădure,
Aş rătăci, pierdut în umbra deasă,
Voi veghea ca nimenea să nu te
fure,
Vei fi în taină a inimi-mi aleasă.
